Povestea Pisoiașului Tom

A fost odată ca niciodată, trei pisicuțe pe nume Mittens, Tom Kitten și Moppet. Aveau blănițe frumoase și își petreceau zilele jucându-se pe verandă și în noroi.

Într-o zi, mama lor—doamna Tabitha Twitchit—aștepta prieteni la ceai. Ea a adus pisicuțele înăuntru să le spele și să le îmbrace înainte să sosească oaspeții.

Mai întâi, le-a frecat fețele (aceasta este Moppet).

Apoi le-a periat blănițele (aceasta este Mittens).

Apoi le-a pieptănat cozile și mustățile (acesta este Tom Kitten). Tom tot încerca să zgârie pieptenele.

Doamna Tabitha le-a îmbrăcat pe Moppet și Mittens în rochițe curate și gulere de dantelă. Apoi a scos niște haine rigide și elegante dintr-o comodă veche pentru Tom.

Tom Kitten era destul de dolofan și crescuse; mai multe nasturi s-au rupt imediat. Mama lui a oftat și i-a cusut la loc.

Când cele trei pisicuțe erau gata, doamna Tabitha a făcut o greșeală și le-a trimis în grădină în timp ce ea pregătea pâine prăjită cu unt.
„Acum păstrați-vă hainele curate, copii! Mergeți pe picioarele din spate. Stați departe de groapa cu cenușă noroioasă, Sally Henny-Penny, cotețul de porci și acele rațe Puddle-Duck!“

Moppet și Mittens s-au clătinat pe cărarea din grădină. Curând s-au împiedicat de rochițe și au căzut pe fețele lor. Când s-au ridicat, erau acoperite de pete de iarbă!
„Hai să ne cățărăm pe pietre și să stăm pe zidul grădinii,“ a sugerat Moppet.

Și-au întors rochițele pe dos ca să se poată mișca mai bine și au sărit sus; gulerul alb de dantelă al lui Moppet a căzut pe drum.

Tom Kitten nu putea să sară deloc în timp ce încerca să meargă pe picioarele din spate în pantaloni. S-a chinuit să urce pe pietre puțin câte puțin, zdrobind ferigile și pierzând nasturi în stânga și în dreapta.

Era un dezastru până când a ajuns în vârful zidului. Moppet și Mittens au încercat să-i repare hainele, dar pălăria i-a căzut și ultimii nasturi s-au rupt.

În timp ce se chinuiau, au auzit un pit-pat-paddle-pat! Cele trei rațe Puddle-Duck veneau marșând pe drum în șir indian, făcând mersul lor ritmic—pit-pat-paddle-pat! pit-pat-waddle-pat!

S-au oprit și au stat în șir, uitându-se la pisicuțe cu ochi mari și surprinși.

Apoi cele două rațe femele, Rebeccah și Jemima Puddle-Duck, au ridicat pălăria și gulerul de dantelă și le-au pus pe ele.

Mittens a râs atât de tare încât a căzut de pe zid. Moppet și Tom au coborât după ea; rochițele și restul hainelor lui Tom au căzut pe drum.
„Domnule Drake Puddle-Duck!“ a strigat Moppet. „Vino și ajută-ne să-l îmbrăcăm! Vino și încheie-l pe Tom!“

Domnul Drake Puddle-Duck s-a legănat încet, lateral, și a ridicat diversele obiecte.

Dar le-a pus pe el! Îi veneau și mai rău decât îi veneau lui Tom Kitten.
„E o dimineață minunată!“ a spus domnul Drake Puddle-Duck.

Apoi el, Jemima și Rebeccah Puddle-Duck au pornit pe drum, păstrând ritmul—pit-pat, paddle-pat! pit-pat, waddle-pat!

Apoi Tabitha Twitchit a coborât în grădină și și-a găsit pisicuțele pe zid fără haine.

Le-a tras de pe zid, le-a grăbit și le-a dus înapoi în casă.

Le-a trimis sus; și îmi pare rău să spun că le-a spus prietenilor ei că erau în pat cu o răceală, ceea ce nu era adevărat.

Dimpotrivă; nu erau deloc în pat.

În schimb, se auzeau zgomote foarte ciudate de sus, care au stricat atmosfera liniștită a petrecerii de ceai.
Și cred că într-o zi va trebui să scriu o carte mai lungă ca să vă povestesc mai multe despre Tom Kitten!

Cât despre rațele Puddle-Duck—au intrat într-un iaz. Hainele au căzut imediat pentru că nu mai erau nasturi care să le țină împreună.

Și domnul Drake Puddle-Duck, Jemima și Rebeccah le caută de atunci.